Aflăm despre  Cristi Racz prin intermediul unui email.

Istoricul dosarului pentru trimiterea la tratament în străinătate, povestit de Constantin Gheorghiu—tatăl vitreg al lui Cristi, este următorul:
Februarie 2009—Cristi Ionut Racz, bolnav de leucemie limfoblastică acută, a ajuns în Germania în baza formularului E112 pentru analize si continuarea tratamentului chemoterapic început în România, la Iasi. După o scurtă remisiune a bolii, Cristi a făcut recădere de boală. Patru zile a fost in comă, convulsiile s-au întetit.
31.03.2009—Dr. Nürnberger, cel care îl tratează în Idar Oberstein, Germania, a cerut transplant până la sfarsitul lunii mai 2009, altfel sansele lui de supravietuire sunt zero.
„În acel moment am început o cursă contra cronometru: adunat hârtii care să dovedească starea critică a lui Cristi, traducerea lor în limba română si depunerea lor la Casa de Asigurări de Sănătate din Suceava pentru prelungirea formularului E112. Timp de mai bine de 6 săptămâni am fost numai pe drumuri, trimis de la Suceava, la Iasi, de la Suceava la Bucuresti sub pretextul că din dosarul lui Cristi mai lipseşte mereu câte un document.”
18.05.2009—Comisia de medici de la Fundeni (Prof. Dr. Arion, Dr. Anca Colita) si Preşedintele Comisiei de la Spitalul Colţea , prof Dr. Anca Roxana Lupu,  nu observă la dosar actele trimise din Germania (de către acelasi doctor Nürnberger), acte ce dovedesc iminenta mortii copilului în cazul în care autoritătile române nu aprobă alocarea fondurilor pentru transplant,  si refuză trimiterea la tratament în străinătate precizând:
“În cazul în care parintii soliciă în continuare trimitere la tratament în străinătate, copilul va fi internat cu toată documentatia la zi în Clinica de Pediatrie Fundeni, Bucuresti, pentru evaluare”.
În această situatie, ne povesteste tatăl lui Cristi,  am luat legătura cu Casa de Asigurări din Germania si le-am expus cazul. La fel si cu Directia de Sănătate Publică din Suceava. În dosarul lui Cristi era o scrisoare a Dr. Nürnberger în care se atesta starea critică a lui Cristi şi necesitatea imediată a unui transplant.
20.05.2009—Aceiasi medici de la Fundeni si Coltea observă actele ataşate la dosar si aprobă tratament în străinătate pentru ca fiul meu, Cristi, să poată fi salvat printr-un transplant ce nu poate fi efectuat in tară.
22.05.2009—Dosarul s-a reîntors la Directia de Sănătate Publică la Suceava, unde a primit numărul 3610. De la DSP Suceava am adus dosarul personal la Ministerul Sănătătii.
25.05.2009—Ajunge dosarul la Minister si este înregistrat cu numărul 25749.
Ministerul Sănătatii ne spune că de la dosar lipseste planul de costuri detaliat al operatiei! Desi, din nou, un astfel de plan a fost facut si de catre  Dr. Nürnberger la data de 14.04.2009. Mentionez că preluasem personal acest plan din Germania si îl inclusesem, tradus in limba română, la dosar.
27.05.2009—Acest plan a fost retransmis prin fax  la Directia de Sănătate Publică Suceava, dar si în atentia d-nei Dr. Nitulescu de la Minister.
27.05.2009—Declar greva foamei în fata Ministerului Sănătătii.

28.05.2009
Ora 8.00—Constantin Gheorghiu, aflat în greva foamei, sprijinit de membrii asociatiei “Salvează vieţi”, depune un memoriu la Ministerul Sănătatii prin care solicită urgentarea aprobării dosarului.
Ora 10.00—Ministerul Sănătaţii, prin intermediul d-nei Nitulescu,  transmite că nu poate aproba dosarul până nu are trei oferte de la trei clinici. Explicăm prin telefon că acest copil nu este transportabil si că, indiferent de orice tip de oferte ar primi, Cristi trebuie sa rămână la clinica din Germania.
Ora 19.00—Constantin Gheorghiu este chemat în cabinetul ministrului si i se înmânează dosarul aprobat.

Între timp Cristi  făcuse din nou recădere de boală.  Timpul propice al transplantului, care a fost la mijlocul lunii mai, a trecut, si asta cu sprijinul diabolic al autoritatilor romane.

24.06.2009 —Cristi Ionut Racz a murit.

Se pare că viata este un lux, nu un drept al tuturor, egalitatea de sanse poate fi cel mult un deziderat în această tară, unde viata omului de pe stradă nu valoarează nimic.
Autorităţile din Ministerul Sănătătii si medicii din clinici de renume din Romania asteaptă ,,pline de sperantă si răbdare” decesul celor care solicită tratament în străinătate.
Ce va urma???

Categories: CAZURI