Buna ziua!Am citit despre acest site in revista Reader’s Digest,si am ramas uimita!Pur si simplu nu credeam ca mai exista si asemenea oameni care chiar fac ceva pentru oamenii care au nevoie de ajutor.Citind,mi-am amintit de cazul grav al unei foste colege cu care din pacate nu am mai tinut legatura.Am fost foarte socata cand am auzit ca are leucemie.La inceput am crezut ca se va rezolva totul..dar starea ei s-a agrav!Dupa ce colegii ei si diriginta au apelat la tot felul de emisiuni si radio-uri,eu au putut strange o parte din banii pentru operatie,dar acestia se duc pe medicamente,doctori,mancare si toate cele necesare.Sper sa putem face ceva pentru ea,TREBUIE defapt,asa ca am sa scriu cateva despre ea.
IL ROG PE DUMNEZEU SA NU MI-O IA! ATAT MI-A MAI RAMAS… COSMINA
Doamne, nu mi-o lua pe Cosmina… Doamne, lasa-mi copilul, te rog…
Poate ca eu sunt de vina pentru nenorocirea asta de boala, leucemia asta rea si tot ce a urmat, spune mama Cosminei privind în gol.
Acum un an, Cosmina era sanatoasa tun. Avea centura albastra la karate, facea sport de performanta. Acum nu poate merge nici la baie. Când s-a îmbolnavit, sansele ei de viata erau mici, asa mi-au spus medicii. Ca încearca sa o salveze, dar ca nu îmi garanteaza nimic.
Inainte ca boala aceasta cumplita sa loveasca,Cosmina avea o familie, mergea la scoala, învata bine, facea sport, avea viata ei de copil, avea o casa, dar s-a întâmplat ceva… De atunci ne avem doar una pe alta. E bine si asa, numai Dumnezeu sa mi-o lase pe Cosmina…
Aveam si noi o viata. Nu cine stie ce, viata obisnuita, cu munca multa, zi si noapte. Ne încropisem o mica afacere, duceam în alt judet cereale cultivate de noi si aduceam în schimb cartofi, pe care îi vindeam la piata. Aveam un ARO, primit mostenire de la tata, cu el am început. Incercam sa ne facem o casa.
Într-o noapte s-a întâmplat o nonorocire. O fata bolnava la cap dintr-un sat – avea schizofrenie, biata de ea – a fugit din casa, spre sosea. S-a aruncat drept în fata camionetei noastre. Fata a murit pe loc, cu creierii împrastiati pe asfalt. Sotul meu era în dreapta soferului, dormea. Când s-a trezit brusc din somn si a vazut nenorocirea, a facut un soc.
Din acel moment nimic nu a mai fost normal în viata noastra. Am fost nevoita sa îmi iau copilul si sa plec. A fost greu. Eu m-am angajat vânzatoare. Am închiriat o camera în Mizil. Toata iarna am stat fara caldura, nu aveam nici gaze. Nu aveam decât niste haine mai groase. Apoi ne-am mutat la tara, la mama, în casa batrâneasca, la Boldesti, Prahova. Tot ce am cladit o viata s-a prabusit in mai putin de un an.
Din cauza situatiei in care eram, in primavara, cam pe 20 aprilie 2009, cu acordul Cosminei am plecat în strainatate, femeie de serviciu la o familie. Vroiam sa strângem bani sa putem locui si noi ca oamenii. Nu mai suportam sa-mi vad copilul fara de nici unele. Trei saptamâni am fost plecata. M-au anuntat ca i s-a facut rau la scoala, Cosmina a cazut din picioare si a fost dusa la spital.
Când am ajuns la spital în Bucuresti nu am mai recunoscut-o. Nu i se mai vedeau dintii, atât de umflate îi erau gingiile. Am crezut ca o sa ma prabusesc si am sa mor pe loc. Am rezistat, Dumnezeu mi-a dat putere, ca sa îi fiu alaturi.
Pe 13 mai 2009, Cosmina Andreea Paun, în vârsta de 14 ani, a fost internata în sectia de Oncopediatrie a Spitalului M.S. Curie din Bucuresti, cu diagnosticul de Leucemie Acuta Mieloblastica M1.
Pe 22 mai 2009 a început primul tratament citostatic. În urma primei etape de tratament a intrat în aplazie medulara cu neutropenie febrila severa, trombocitopenie severa. Au urmat transfuzii de sânge repetate. La începutul lunii septembrie a început a alta cura de citostatice, apoi transfuzii de sânge. Urmeaza înca una, în octombrie 2009.
La momentul internarii, Cosmina era eleva în clasa a VIII-a la Liceul Teoretic din Mizil. Între timp, Cosmina a împlinit 15 ani, în spital. Cosmina a fost repartizata în clasa a IX-a la specializarea Matematica-Informatica de la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” din Mizil, cu media de admitere 9.23.
Pe 1 iulie 2009, de ziua ei, Cosmina si-a dorit un tort, dar a ramas cu dorinta.
Din 13 mai si pâna în septembrie 2009, Cosmina si mama ei au supravietuit în spital din banii strânsi de colegii de la scoala.
CA SA TRAIASCA, COSMINA ARE NEVOIE DE UN TRANSPLANT IN VALOARE DE 150.000 EURO!
Mama ei, sfatuita de câtiva prieteni, a aflat ca sunt sanse în strainatate. Diriginta Cosminei a scris unei clinici, în Italia. Au cerut 150.000 de euro pentru tratament si transplant.
În spital, Cosmina a facut si un abcces cerebral din cauza unei sinuzite maxilare cu osteoliza severa de baza de craniu si a fost operata. A facut candidoza si aspergiloza. Doar tratamentul recomandat de medic împotriva aspergilozei, cu medicamentul Fungizone, costa 300 de euro.
In anul 2009, in Romania se resping zeci de dosare si formulare E112 in fiecare luna de catre Ministerul Sanatatii pe motivul insuficientei fondurilor; nu avem resurse pentru a ne tine copii in viata si chiar putem spune ca banii nu aduc fericirea, dar pot omori oameni. Si inainte sa inchei, te rog sa te gandesti la un singur lucru : TU cat de departe ai fi in stare sa mergi daca ai afla ca minunea la care i-ai dat viata ar mai avea de trait 3 luni de zile?
BUNA TUTUROR CARE IMI ACORDA PUTIN DIN TIMPUL LOR DE A CITI CITEVA RINDURI SCRISE DE O COPILA DE APROAPE 17 ANI ,LIPSITA DE COPILARIE SI DE VIITOR .TRAESC CU TEAMA IN SUFLET DE 2 ANI DECIND AM AFLAT CA SUNT BOLNAVA DE O BOALA GREA SI RARA NUMITA AMITROFIE SPINALA PROGESIVA SI ALTE 2 BOLI DAR PRIMA BOALA MIA INTUNECAT ORCE SPERANTA DE A MAI TRAI ,VAZIND SI STIND CA BOALA NU ARE TRATAMENT NICI-UNDE IAR CE MAI POT FACE CA BOALA SA NU MA ASEZE IN CARUT A RAMAS CEVA INPOSIBIL PENTRU MINE SI FAMILIA MEA DE ACEIA VA ROG DIN TOT SUFLETUL MEU DE COPIL (INCA MA MAI CONSIDER UN COPIL DEOARECE BOALA MIA MINCAT MULTI ANI AI COPILARIEI) VA ROG DACA PUTE-TI SA MA AJUTA-TI SCRIND PE GOOGLE DOAR VELICHEA BIANCA SI SITE savebianca.ro SI ACOLO VE-TI GASI MAI MULTE DESPRE MINE SI CITE INCERCARI SI RUGAMINTI AM SCRIS FIINDU-MI FRICA DE FINALUL BOLI .VA MULTUMESC BIANCA .
Buna ziua, oameni buni, numele meu e Bianca Velichea, am 16 ani si locuiesc in Valul lui Traian, jud. Constanta. La 15 ani am fost diagnosticata la Spitalul Clinic Fundeni cu o boala grava si rara, amitrofie spinala progresivã, sindromul Kugelberg-Welander si al II-lea diagnostic hernii intraspongiloase T11 si L14. Ce inseamna acest diagnostic pentru mine? Am dureri de oase si de muschi, nu ma pot urca in mijloacele de transport fara ajutorul cuiva, nu pot urca scarile decat cu mare greutate, ma ridic de pe scaun sau din pat cu mare greutate, sprijinind mainile de genunchi pentru a ma putea echilibra. Cad foarte usor pentru ca imi pierd echilibrul. Am dureri de cap, intepaturi de inima si de multe ori imi curge sange din nas. Boala poate evolua foarte repede si pot ajunge in scaun cu rotile.
Tot ce-mi doresc e sa inving aceasta boala cruda si grea, care imi fura zambetul si copilaria, speranta de a trai. Am incercat tot ce a fost posibil pentru a impiedica boala sa inainteze, medicamentele prescrise de medici nu m-au ajutat prea mult. Ceea ce da unele rezultate sunt exercitiile de kinetoterapie si tratamentul naturist cu venin de albine, care e foarte dureros, dar macar ma ajuta. Din pacate, acestea costa, iar parintii mei, care mi-au fost intotdeauna cel mai de pret suport si sprijin, nu mai au nici cea mai mica idee de unda sa mai ia bani pentru tratamentele mele. Durerea bolii e si mai mare pentru ca stiu cat muncesc si se sacrifica ei pentru mine.
Oameni dragi, am scris aceste randuri in speranta ca oameni cu suflet le vor citi si ne vor ajuta. Din sufletul unei fete de 16 ani care isi doreste sa-si traiasca adolescenta si al unor parinti care ar face orice pentru sanatatea copilului lor, va cerem ajutorul. Dacă ati citit aceste randuri, nu le treceti cu vederea, dati mesajul nostru mai departe. Din inima va rugam sa ne ajutati. Am deschis un cont in care orice om cu suflet mare si credinta in bunul Dumnezeu poate dona pentru Bianca.
Raiffeisen Bank – Agentia Valu lui Traian, judetul Constanta
RON: RO 70 RZBR 0000 0600 1100 8342
EURO: RO 47 RZBR 0000 0600 1103 4655
Cod SWIFT: RZBR ROBU
Titular: Velichea Maria
Adresa: Localitatea Valu lui Traian, Str. Credintei nr. 9, Jud. Constanta
Telefon: 0727.275.667 / 0241.230.317
Buna ziua!Am citit despre acest site in revista Reader’s Digest,si am ramas uimita!Pur si simplu nu credeam ca mai exista si asemenea oameni care chiar fac ceva pentru oamenii care au nevoie de ajutor.Citind,mi-am amintit de cazul grav al unei foste colege cu care din pacate nu am mai tinut legatura.Am fost foarte socata cand am auzit ca are leucemie.La inceput am crezut ca se va rezolva totul..dar starea ei s-a agrav!Dupa ce colegii ei si diriginta au apelat la tot felul de emisiuni si radio-uri,eu au putut strange o parte din banii pentru operatie,dar acestia se duc pe medicamente,doctori,mancare si toate cele necesare.Sper sa putem face ceva pentru ea,TREBUIE defapt,asa ca am sa scriu cateva despre ea.
IL ROG PE DUMNEZEU SA NU MI-O IA! ATAT MI-A MAI RAMAS… COSMINA
Doamne, nu mi-o lua pe Cosmina… Doamne, lasa-mi copilul, te rog…
Poate ca eu sunt de vina pentru nenorocirea asta de boala, leucemia asta rea si tot ce a urmat, spune mama Cosminei privind în gol.
Acum un an, Cosmina era sanatoasa tun. Avea centura albastra la karate, facea sport de performanta. Acum nu poate merge nici la baie. Când s-a îmbolnavit, sansele ei de viata erau mici, asa mi-au spus medicii. Ca încearca sa o salveze, dar ca nu îmi garanteaza nimic.
Inainte ca boala aceasta cumplita sa loveasca,Cosmina avea o familie, mergea la scoala, învata bine, facea sport, avea viata ei de copil, avea o casa, dar s-a întâmplat ceva… De atunci ne avem doar una pe alta. E bine si asa, numai Dumnezeu sa mi-o lase pe Cosmina…
Aveam si noi o viata. Nu cine stie ce, viata obisnuita, cu munca multa, zi si noapte. Ne încropisem o mica afacere, duceam în alt judet cereale cultivate de noi si aduceam în schimb cartofi, pe care îi vindeam la piata. Aveam un ARO, primit mostenire de la tata, cu el am început. Incercam sa ne facem o casa.
Într-o noapte s-a întâmplat o nonorocire. O fata bolnava la cap dintr-un sat – avea schizofrenie, biata de ea – a fugit din casa, spre sosea. S-a aruncat drept în fata camionetei noastre. Fata a murit pe loc, cu creierii împrastiati pe asfalt. Sotul meu era în dreapta soferului, dormea. Când s-a trezit brusc din somn si a vazut nenorocirea, a facut un soc.
Din acel moment nimic nu a mai fost normal în viata noastra. Am fost nevoita sa îmi iau copilul si sa plec. A fost greu. Eu m-am angajat vânzatoare. Am închiriat o camera în Mizil. Toata iarna am stat fara caldura, nu aveam nici gaze. Nu aveam decât niste haine mai groase. Apoi ne-am mutat la tara, la mama, în casa batrâneasca, la Boldesti, Prahova. Tot ce am cladit o viata s-a prabusit in mai putin de un an.
Din cauza situatiei in care eram, in primavara, cam pe 20 aprilie 2009, cu acordul Cosminei am plecat în strainatate, femeie de serviciu la o familie. Vroiam sa strângem bani sa putem locui si noi ca oamenii. Nu mai suportam sa-mi vad copilul fara de nici unele. Trei saptamâni am fost plecata. M-au anuntat ca i s-a facut rau la scoala, Cosmina a cazut din picioare si a fost dusa la spital.
Când am ajuns la spital în Bucuresti nu am mai recunoscut-o. Nu i se mai vedeau dintii, atât de umflate îi erau gingiile. Am crezut ca o sa ma prabusesc si am sa mor pe loc. Am rezistat, Dumnezeu mi-a dat putere, ca sa îi fiu alaturi.
Pe 13 mai 2009, Cosmina Andreea Paun, în vârsta de 14 ani, a fost internata în sectia de Oncopediatrie a Spitalului M.S. Curie din Bucuresti, cu diagnosticul de Leucemie Acuta Mieloblastica M1.
Pe 22 mai 2009 a început primul tratament citostatic. În urma primei etape de tratament a intrat în aplazie medulara cu neutropenie febrila severa, trombocitopenie severa. Au urmat transfuzii de sânge repetate. La începutul lunii septembrie a început a alta cura de citostatice, apoi transfuzii de sânge. Urmeaza înca una, în octombrie 2009.
La momentul internarii, Cosmina era eleva în clasa a VIII-a la Liceul Teoretic din Mizil. Între timp, Cosmina a împlinit 15 ani, în spital. Cosmina a fost repartizata în clasa a IX-a la specializarea Matematica-Informatica de la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” din Mizil, cu media de admitere 9.23.
Pe 1 iulie 2009, de ziua ei, Cosmina si-a dorit un tort, dar a ramas cu dorinta.
Din 13 mai si pâna în septembrie 2009, Cosmina si mama ei au supravietuit în spital din banii strânsi de colegii de la scoala.
CA SA TRAIASCA, COSMINA ARE NEVOIE DE UN TRANSPLANT IN VALOARE DE 150.000 EURO!
Mama ei, sfatuita de câtiva prieteni, a aflat ca sunt sanse în strainatate. Diriginta Cosminei a scris unei clinici, în Italia. Au cerut 150.000 de euro pentru tratament si transplant.
În spital, Cosmina a facut si un abcces cerebral din cauza unei sinuzite maxilare cu osteoliza severa de baza de craniu si a fost operata. A facut candidoza si aspergiloza. Doar tratamentul recomandat de medic împotriva aspergilozei, cu medicamentul Fungizone, costa 300 de euro.
In anul 2009, in Romania se resping zeci de dosare si formulare E112 in fiecare luna de catre Ministerul Sanatatii pe motivul insuficientei fondurilor; nu avem resurse pentru a ne tine copii in viata si chiar putem spune ca banii nu aduc fericirea, dar pot omori oameni. Si inainte sa inchei, te rog sa te gandesti la un singur lucru : TU cat de departe ai fi in stare sa mergi daca ai afla ca minunea la care i-ai dat viata ar mai avea de trait 3 luni de zile?
Donatii se pot face in conturile de mai jos :
CONT:
NEAGU STELUTA
RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891
EURO: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885
USD RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416
Raiffeisen Bank
Telefon Neagu Steluta: 0723 914 273 sau 0764 376 174
http://www.paun-cosmina.eu – pentru mai multe informatii despre ea si poze.Sper ca o puteti ajuta!Multumesc!
BUNA TUTUROR CARE IMI ACORDA PUTIN DIN TIMPUL LOR DE A CITI CITEVA RINDURI SCRISE DE O COPILA DE APROAPE 17 ANI ,LIPSITA DE COPILARIE SI DE VIITOR .TRAESC CU TEAMA IN SUFLET DE 2 ANI DECIND AM AFLAT CA SUNT BOLNAVA DE O BOALA GREA SI RARA NUMITA AMITROFIE SPINALA PROGESIVA SI ALTE 2 BOLI DAR PRIMA BOALA MIA INTUNECAT ORCE SPERANTA DE A MAI TRAI ,VAZIND SI STIND CA BOALA NU ARE TRATAMENT NICI-UNDE IAR CE MAI POT FACE CA BOALA SA NU MA ASEZE IN CARUT A RAMAS CEVA INPOSIBIL PENTRU MINE SI FAMILIA MEA DE ACEIA VA ROG DIN TOT SUFLETUL MEU DE COPIL (INCA MA MAI CONSIDER UN COPIL DEOARECE BOALA MIA MINCAT MULTI ANI AI COPILARIEI) VA ROG DACA PUTE-TI SA MA AJUTA-TI SCRIND PE GOOGLE DOAR VELICHEA BIANCA SI SITE savebianca.ro SI ACOLO VE-TI GASI MAI MULTE DESPRE MINE SI CITE INCERCARI SI RUGAMINTI AM SCRIS FIINDU-MI FRICA DE FINALUL BOLI .VA MULTUMESC BIANCA .
./va-rog-ajutati-ma-sa-nu-ajung-intr-un-scaun-cu-rotile/ -
http://www.ajutadininima.info/index.php?option=com_content&view=article&id=81:velichea-bianca&catid=37:ajuta-i-au-nevoie-de-tine
http://savebianca.blogspot.com
Buna ziua, oameni buni, numele meu e Bianca Velichea, am 16 ani si locuiesc in Valul lui Traian, jud. Constanta. La 15 ani am fost diagnosticata la Spitalul Clinic Fundeni cu o boala grava si rara, amitrofie spinala progresivã, sindromul Kugelberg-Welander si al II-lea diagnostic hernii intraspongiloase T11 si L14. Ce inseamna acest diagnostic pentru mine? Am dureri de oase si de muschi, nu ma pot urca in mijloacele de transport fara ajutorul cuiva, nu pot urca scarile decat cu mare greutate, ma ridic de pe scaun sau din pat cu mare greutate, sprijinind mainile de genunchi pentru a ma putea echilibra. Cad foarte usor pentru ca imi pierd echilibrul. Am dureri de cap, intepaturi de inima si de multe ori imi curge sange din nas. Boala poate evolua foarte repede si pot ajunge in scaun cu rotile.
Tot ce-mi doresc e sa inving aceasta boala cruda si grea, care imi fura zambetul si copilaria, speranta de a trai. Am incercat tot ce a fost posibil pentru a impiedica boala sa inainteze, medicamentele prescrise de medici nu m-au ajutat prea mult. Ceea ce da unele rezultate sunt exercitiile de kinetoterapie si tratamentul naturist cu venin de albine, care e foarte dureros, dar macar ma ajuta. Din pacate, acestea costa, iar parintii mei, care mi-au fost intotdeauna cel mai de pret suport si sprijin, nu mai au nici cea mai mica idee de unda sa mai ia bani pentru tratamentele mele. Durerea bolii e si mai mare pentru ca stiu cat muncesc si se sacrifica ei pentru mine.
Oameni dragi, am scris aceste randuri in speranta ca oameni cu suflet le vor citi si ne vor ajuta. Din sufletul unei fete de 16 ani care isi doreste sa-si traiasca adolescenta si al unor parinti care ar face orice pentru sanatatea copilului lor, va cerem ajutorul. Dacă ati citit aceste randuri, nu le treceti cu vederea, dati mesajul nostru mai departe. Din inima va rugam sa ne ajutati. Am deschis un cont in care orice om cu suflet mare si credinta in bunul Dumnezeu poate dona pentru Bianca.
Raiffeisen Bank – Agentia Valu lui Traian, judetul Constanta
RON: RO 70 RZBR 0000 0600 1100 8342
EURO: RO 47 RZBR 0000 0600 1103 4655
Cod SWIFT: RZBR ROBU
Titular: Velichea Maria
Adresa: Localitatea Valu lui Traian, Str. Credintei nr. 9, Jud. Constanta
Telefon: 0727.275.667 / 0241.230.317