Bucuresti-Viena, doi asistenti medicali, un pacient , o ambulanta in noapte, thriller…

 Rocas Florin-Alin, 33 de ani,  a reclamat echipajul medical roman de pe ambulanta care l-a transportat de la  Oradea la Viena. Romanul era programat la clinica AKH Viena  in vederea efectuarii unui ultim consult necesar inceperii tratamentului in strainatate. In urma sesizarii, Directia de Sanatate Publica Bihor i-a sanctionat pe asistenta Gal Monica si pe ambulantierul Schiop Florin cu reducerea salariului cu 10, respectiv 5% pe o durata de 3 luni.

Romanul este convins ca viata sa a fost pusa in pericol de mai multe ori pe durata deplasarii si ca asistentii medicali romani si-au batut joc de el.

 Lista de abateri este lunga si cuprinzatoare, fiecare greseala fiind potential fatala pentru un pacient aflat in situatia lui Rocas-Florin:

 -echipajul roman a venit sa-l ia de acasa , de la etajul 4, fara un echipament portabil de oxigen, stiut fiind ca eforturi ca mersul pe jos  si coboratul scarilor pot provoca o scadere a saturatiei de oxigen care ar putea duce la stop cardiac si deces.

-pe toata durata deplasarii, asistenta medicala a stat in fata, langa sofer, si nu in spate, alaturi de pacient ,asa cum prevedea regulamentul

-o data ajunsi la Viena, Florin-Rocas si sotia sa au fost pur-si-simplu “abandonati” pe holurile clinicii, fara a li se explica cui trebuie sa se adreseze si ce trebuie sa faca pentru ca pacientul sa ajunga la timp la medicul la care era programat

- In Ungaria, echipajul roman i-au incuiat pe Florin-Rocas si pe sotia lui in salvare , timp in care ei s-au dus sa manance la cunostinte. Au urmat clipe de cosmar .In salvare s-a facut foarte frig. In cazul lui Florin-Rocas cea mai mica raceala ar fi putut provoca decesul . In scurt timp s-a terminat si oxigenul.Florin a inceput sa simta dureri puternice in plamanul stang .Fiind incuiati in masina, cei doi stiau stiau ca nu pot striga dupa ajutor.

- In continuare,echipajul roman a decis sa se  opreasca o noapte la hotel, obligandu-i astfel pe Florin-Rocas si pe sotia sa  sa-si plateasca singuri o camera. Si de aceasta data, oxigenul a ajuns doar pentru trei din cele opt ore cat au stat la hotel.

  Florin-Rocas “a scapat cu zile” si a denuntat negligenta asistentilor romani.I s-a dat castig de cauza.Totusi , pretul platit de echipajul medical roman nu a fost unul foarte mare semn ca, cel putin in Romania, o viata nu valoreaza prea mult.

Poveste de Isabelle Lorelai

Aveam doar 1 an cand parintii mei m-au trezit la ora 4 dimineata. M-au imbracat si am pornit spre gara. Erau tacuti. Eu nu intelegeam ce se intampla. Ne indreptam catre spitalul de copii din Iasi, unde mai tarziu avea sa se confirme faptul ca sunt bolnav de cancer. Asa a inceput cosmarul meu. Parintii l-au considerat un blestem. Medicii l-au numit neuroblastom std. 3.
Vreme de 2 ani, din 2 in 2 saptamani, treceam prin acelasi calvar. Ma trezeam la 4 dimineata pentru a porni la drum, catre Iasi. Apoi urmau greturile si cosmarurile pe care le aveam in somn, din cauza chimioterapiei.
Au fost zile in care ma intepau si de 20 de ori, pentru ca aveam venele prea arse si se spargeau foarte usor. Transpiram de spaima si de plans, cand vedeam ca strig in zadar sa se opreasca. Doamne, cat imi doream sa ajung acasa, sa fiu ca ceilalti copii…
Copiii care se simteau mai rau erau mutati in alte saloane, unde ramaneau izolati o vreme. Uneori se intorceau, alteori auzeam infirmierele strigand la parintii nostri sa ne opreasca in saloane. Mai tarziu, cand se auzea zornaitul rotilor de targa, iar fiorul groazei le patrundea in maduva spinarii, mamele noastre lacrimau…

Dintr-un instinct neinteles, vreme de cateva zile, nu ne lasau sa iesim pe hol, de parca moartea care se plimba pe acolo nu putea patrunde si in saloane… Asa, incet-incet, aproape toti prietenii mei s-au inaltat la ceruri. Dupa 2 ani si 6 luni de zile, cand credeam ca am scapat, mi s-a adaugat un tratament mai puternic astfel: 5 zile stateam in spital, 3 zile acasa. Asta a durat inca aproximativ 5 luni de zile, dupa care a venit mult asteptata pauza de un an”.

Iustin va împlini 5 ani – dacă norocul nu îl va ocoli – pe 13 aprilie 2010. Cancer are din 22 iunie 2006: Neuroblastom abdominal std. III cu histologie nefavorabilă Shimada. A fost diagnosticat la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sfânta Maria”.
A făcut chimioterapie până în 2008. Apoi totul s-a complicat. La CT a ieşit formaţiune tumorală în forma de potcoavă, cu dimensiuni de apr. 2,9/6,5/8,5 cm. Tumora era placată pe aortă, înglobând, pe alocuri, calibrul trunchiului celiac, arterei mezenterice superioare şi pachetului vascular renal stâng. Părinţii povestesc: „Singurul lucru care s-a putut face pentru Iustin a fost sa i se mai administreze inca un tratament cu chimioterapie care a mai durat aproximativ 4 luni.
Dupa ce a mai terminat si acest tratament, a ramas ca Iustin sa faca o pauza de cel putin un an, cu conditia sa mergem la control o data pe luna.

Pe 4 noiembrie 2009 a repetat examenul tomograf. Rezultatul a fost: formatiune cu forma neregulata care inglobeaza pe alocuri aorta cu dimensiune aproximativa de 5/2,9cm. Doamna Dr. Ingrith Miron a recomandat niste analize in afara tarii, caci in Romania s-a facut tot ce a fost posibil.

Asadar am luat legatura cu Institutul de Cancerologie din Franta „Gustave Roussy”, trimitandu-le toate actele medicale prin fax. Pe 17 decembrie 2009 am primit un e-mail prin care ni s-a comunicat ca pretul tratamentului este de aproximativ 115 000 de euro, suma ce poate creste cu mult mai mult in functie de reactia copilului la tratament – ajungand pana la 150.000 de euro. Va rugam din suflet ajutati-l pe Iustin sa ajunga sa faca acest tratament. A luptat ca un erou timp de 4 ani cu aceasta boala, dar nu o poate invinge fara ajutorul dumneavoastra. Facem un apel catre toti oamenii cu suflet mare sa ne ajute sa mediatizam acest caz si, pe cat este posibil, sa strangem  aceasta suma de bani”.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
BRD
RON: RO 89 BRDE 340 SV 1588 3043 400 – titular Ivanuta Maria Laurentia
EURO: RO 13 BRDE 340 SV 2771 2743 400 – titular Ivanuta Florin  Ciprian
Cod SWIFT: BRDEROBU

E-mail: ivanutaciprian@yahoo.com
Iustin Constatin Ivănuţă este din Suceava. Pe blogul lui sunt toate documentele medicale:
http://salvati-lpeiustin.blogspot.com
Un cont PayPal pe site-ul lui Iustin:
http://www.iustinivanuta.com

Diana are 16 ani si este eleva la Scoala Centrala din Bucuresti. Viata ei se desfasura ca a oricarui alt adolescent, intre micile griji pentru teza de la mate si marile visuri de implinit.

In august 2009,  timpul s-a oprit pentru o clipa in loc si de atunci are un alt ritm….  CANCER OVARIAN , sunt cuvintele care au maturizat-o brusc…. De atunci Diana nu mai are vise, are doar SPERANTA  ca va invinge boala. De atunci viata ei inseamna operatii, chimioterapie si patul de spital… Histerectomie totala, o sentinta care ar  ingrozi orice femeie… dar Diana, la doar 16 ani, a inteles ca este sansa ei la viata.

La cateva luni de la interventie, boala a recidivat. Atunci mama Dianei a inteles ca pentru a-si salva singurul copil, trebuie  sa mearga la o clinica din strainatate. A luptat  cu birocratia din sistemul medical romanesc si a  reusit intr-un final sa obtina formularul E 112.

Cu banii  adunati de colegii de liceu ai Dianei, au cumparat biletele de avion si au plecat catre  Clinica Charite din Berlin.

Odata ajunse la Berlin, au aflat ca desi au formularul E112, unele analize (cum este analiza PET, de exemplu) nu sunt acceptate la plata de catre asigurarile din Romania… Diana are nevoie de 3000 EUR pentru  plata acestor analize, cazare si hrana pe perioada celor cateva luni cat va trebui sa stea la Berlin.

300 de oameni care sa doneze 10 EUR. Eu am donat deja. Ajuta-ma sa-i gasesc pe ceilalti 299.

Titular : Lucica Soare  (mama Dianei)

cont LEI     RO32BRDE441SV04335874410

cont EURO RO75BRDE441SV98054474410

Banca : BRD

Documente medicale:

Microsoft Word – DIANA ROM 1

“Titu nu face parte dintre tinerii care au intemeiat o familie, au un copil, au construit o casa ori s-au bucurat din plin de aerul fiecarei dimineti. Poate pentru unii, acestea sunt detalii nesemnificative, dar eu ca sotie, mama, colega, prietena consider ca tocmai acestea sunt cele mai importante.” ne spune colega sa Roxana

Titu este un tanar cercetator, doctor in Geografie, specialist in Geomorfologie la Facultatea de Geografie din Universitatea din Cluj. El are o minte sclipitoare, dar un venit prea modest pentru a putea acoperi costurile unui transplant de plamani de 70.000 euro.

In timpul sesiunii, in anul II de facultate, Titu a suferit o criza. Isi petrecuse o vacanta la munte alaturi de colegii sai in jurul Sighetului Marmatiei. Era slabit, racit… si a aflat ca destinul ii rezervase un loc in ringul luptatorilor tacuti. “Am stat trei saptamani la Spitalul Filantropia din Bucuresti si am facut toate analizele posibile”, povesteste el. Dupa sase ani de investigatii si multe diagnostice i s-a spus ca boala evolueaza.
De pe Internet au aflat medicii ca o membrana dura i se dezvolta incet pe plamani, imobilizandu-i, lasandu-l fara aer.
Primeste sansa la o noua viata pe data de 03.05.2005 cand la Viena, s-a gasit un donator compatibil pentru transplantul de plamani. El este unicul caz din România de transplant total de plamani, care a reusit si care a supravietuit mai bine de 7 ani. Acesti ani au fost plini de realizari in domeniul Stiintelor Geografice sau in Cercetare, cu numeroase articole publicate sau cursuri de specialitate absolvite cu brio.

In data de 15.02.2010 in urma unui control in Viena, Titu a primit socanta veste ca a pierdut peste 50% din functia pulmonara si are nevoie de un retransplant de plamani

LUPTA IN TACERE. “Nu-mi place sa fiu o leguma. N-am vrut sa stie nimeni pentru ca nu vreau sa fiu compatimit. Mie imi place sa ajut oamenii” ne spune Titu Anghel. El este in prezent in spital si spera sa-si poata implini visul.

“Titu merita sa traisca, pentru ca este intradevar un om extraordinar, cald si drept, cu un suflet mare, dedicat, dornic mereu sa ii ajute neconditionat pe cei din jur. Nu se plange niciodata, nu se da batut, infrunta problemele si mereu are un sfat bun pentru oricine are nevoie.”ne spune prietena sa Florina

AKH (Allgemeines Krankenhaus der Stadt Wien) este o clinica care in fiecare an salveaza mii de vieti. In aceasta clinica din Viena se face transplant de plamani de peste 15 ani. Sute de adulti si circa 30 de copii au parasit clinica respirand prin plamanii altcuiva. Medicatia suport post transplant este foarte costisitoare in primele doua luni si ajunge si la 2.000 de euro pe luna pentru tot restul vietii. O zi de spitalizare in clinica din Viena costa 960 de euro.  Determinarea tratamentului post transplant este dificila si se face cu aparate performante inexistente la noi in tara. In prezent in Romania sunt 11 transplantati de plamani toti in Viena.

Are nevoie de sprijinul vostru. Cei care vor sa faca donatii pentru Titu o pot face la BCR

Cont in Euro: RO74RNCB0180043705710001
BCR sucursala Baia de Aramă, Baia De Arama, Judetul Mehedinti , Strada Republicii nr. 25
Cont in Lei: RO14RNCB0318043705710001
BCR Floresti, Floresti, Judetul Cluj , Strada Avram Iancu nr. 276

Multumim de ajutor!

Asa a inceput

Luca are 2 luni.

“S-a nascut la Spitalul Cantacuzino pe 21 decembrie 2009, in preajma sarbatorilor de iarna, prematur…. a fost intubat imediat dupa nastere si detubat pe 23 decembrie

A fost intubat din nou pe 24 decembrie, ca masura de siguranta…. erau sarbatorile si medicii vroiau sa fie linistiti… Pe 25 decembrie Luca este detubat si de atunci nu a mai fost intubat niciodata.

Dupa detubare, mama a observat ca ceva nu-i in regula, dar medicii au linistit-o spunandu-i ca are o mica rana de la intubare… In data de 8 ianuarie a mers la Spitalul  Marie S. Curie la consult ORL, la dl. Dr. Gheorghe, care ii face o parascopie. Diagnostic: stenoza subglotica post-intubatorie, gradul III, mai precis are o obturatie de laringe de 90%.. pe intelesul nostru doua rani generate de sondele de intubatie folosite necorespunzator si de dimensiuni diferite. Luca trebuia intubat si lasat asa, daca era nevoie de asta, 2, 3 zile…nu trebuiau sa alterneze detubarea cu intubarea.

Eroare medicala din cauza caruia acest bebelus respira printr-o canula (un tub in trahee),  prin care microbii pot usor  intra in corpul bebelusului, traind permanent cu riscul de infectii…

Singura sanasa : o operatie in strainatete caci in Romania nu se poate!!!!   Impreuna cu asociatia Salveaza Vieti, mama a reusit sa obtina formularul E112. Prin bunavointa dr Bivolan de la Hosptital Services, transportul medicalizat i se asigura gratuit. Ii lipsesc doar cateva sute de EUR cu care sa se intretina la Munchen unde  va pleca luni 8 martie.

10 lei, 50 de lei… orice suma va salva viata acestui bebelus, distrusa de medici…  Incercati sa va imaginiti chinul unui bebe de doar 2 luni!!! Ce inseamna 10 lei fata de acest chin?

Sper sa o ajutati pe aceasta mama, care lupta singura pentru copilul ei, fie si macar transmitand acest mesaj mai departe….

Mihai Maria

IBAN: RO62RNCB0721067060330002

Banca Comerciala Romana –sucursala Plaza Romania

”

Nu ii intoarcem spatele. Incercam sa il ajutam pe Luca.

Vesti bune despre Luca

„Mai e putin….foarte putin, si asta multumita dvs. Stiu ca multumesc e prea putin dar sunt sigura ca acolo Sus, cineva va va multumi altfel. Sunt sigura ca ceea ce faceti va ofera o mare bucurie, cand rezolvati un alt caz, dar…dincolo de bucurie e implinirea a ceva imposibil, sau destul de greu pentru o mama, in cazul meu, sau un alt om!

A  inceput totul cand bebe si-a scos canula din gat, la nici 2 luni…nu vreau sa imi mai aduc aminte…i-am bagat-o in gat! Murea in bratele mele…..la spital, m-au felicitat pentru felul in care o asezasem..perfect, si a fost atentionata ca data viitoare…..era sambata…..

Luni eram internata cu el…microbi in canula…..o asistenta mi-a zis, in lift, sa plec..ca altfel…..si nu a mai continuat.

Alta, mi-a zis ca si matusa ei a avut canula si eu am intrebat, dar nu mai are, nu? A ras, nu mai are, a scapat de ea la 2 metri sub pamant. Neinspirat raspuns!

Atunci am cerut sa mi se aduca laptopul si am trimis emailuri la clinici in strainatate….tot atunci un cadru medical cu suflet de la ORL mi-a zis sa caut site-ul Salveaza Vieti.

Am vorbit cu doamna Uscatu si …dvs ati facut totul! „

Am primit astazi un mesaj de la Oana. Asemenea tuturor mesajelor pe care le primim, este tulburator. Mesajul era insotit si de documentele medicale care atesta veridicitatea cazului.

Vom reveni cu vesti.

“Vineri, 12 februarie 2010, a inceput ca orice zi obisnuita:  m-am trezit, am luat micul dejun, mi-am sarutat sotia si fata si am iesit pe usa. Am ajuns la birou, am lucrat pana la ora 15.00, cand m-am invoit de la sefa mea pentru ca aveam o programare la dentist.

Luni, 15 februarie 2010, viata mea era cu totul alta. Eram sub tratament cu citostatice pentru leucemie acuta mieloblastica, intr-un salon din Spitalul Coltea.

Mi s-a spus ca trebuie sa scriu aceasta poveste. Ca fara ea nu se poate. Toti prietenii m-au batut la cap cu asta. “E pentru oamenii care nu te cunosc. Doar aceasta poveste ii poate face sa-si dea seama prin ce treci si sa-i convinga sa-ti fie alaturi”. Si m-am intrebat cum se face asta. Cum se poate scrie povestea care iti salveaza viata?”

http://niculae-ionescu.blogspot.com/

Pentru donatii:

cont RON: RO97INGB0000999901847209

cont EURO: RO47INGB0000999901847236

cont USD: RO74INGB0000999901847235

cod SWIFT: INGBROBU

titular: Niculae Ionescu

Suntem alaturi de tine si de familia ta. Ramai puternic!

UPDATE:Niculae Ionescu in Italia

La 37 de ani, Niculae Ionescu descopera cum e sa fii pacient intr-o tara straina. Deocamdata, Italia pare primitoare (Fundatia AIL le ofera gratuit un apartament in apropierea spitalului,la 20 km de Brescia) si romanul isi pastreaza vie speranta:

“cum termin tratamentul de consolidare voi fi externat si voi continua ambulatoriu (adecatelea voi trece strada in fiecare dimineata pt control, analize, tratament). Dupa 6 saptamani si ceva de spitalizare liber”

Boala este deja in remisie si tratamentul a intrat in faza de consolidare.Tratamentul cu citostatice continua.

Alaturi de sotia sa, Madalina , Niculae Ionescu crede in puterea sa de a continua lupta in alta tara decat Romania:

“Incet, incet ne adaptam pe aici.”

Acte medicale:

http://1.bp.blogspot.com/_xY8YjT4yJSg/S31ZSktjvLI/AAAAAAAAAGU/YmBHXBNh64c/s1600-h/REFERAT+MEDICAL+-+m.jpg

Neagu Steluţa Are 39 de ani şi tot ce îşi mai doreşte este să muncească. Mult. Orice şi oriunde. Ca să uite. Nu „ţinteşte mai sus de femeia care dă cu mopul” pe coridorul unui spital pentru copii. Poate mai mult însă. Este ordonată, corectă, curată, respectuoasă. Totul străluceşte de curăţenie în jurul ei. Ascultă cu atenţie. Dacă nu înţelege ceva nu îi este ruşine să o spună şi să întrebe cum să procedeze ca totul să fie perfect.

A absolvit Liceul Economic, specialitatea contabilitate-finanţe. După absolvire s-a angajat contabil la o filatură. S-a căsătorit şi după ce a născut a renunţat la serviciu. În urmă cu mai mulţi ani a înfiinţat, împreună cu soţul, „A.F. Cosmina”, o asociaţie familială care se ocupa cu comercializarea fructelor şi legumelor, în Mizil. Steluţa era, cum spunea ea, „de toate: salahor, cărător cu cârca, administrator, aprovizioner, contabil, vânzător, încărcător-descărcător – doar şofer, nu”. A muncit, şi-a crescut copilul, a construit o casă.

În urma unui accident, soţul ei a făcut o depresie. Cu timpul a început să se manifeste ciudat. Şi-a dat afară din casă soţia şi fetiţa, pe atunci în vârstă de 13 ani. Steluţa şi copilul ei au stat un timp cu chirie, într-o locuinţă insalubră. S-a angajat vânzătoare. Nu a făcut faţă şi s-a mutat la ţară, la părinţi. A plecat la muncă în Spania, ca femeie de serviciu. După o lună s-a întors, de urgenţă. Fetiţa ei făcuse leucemie. Timp de 9 luni, din mai 2009 până în ianuarie 2010, casă le-a fost spitalul Budimex.

Pe 26 ianuarie 2010, Steluţei Neagu i-a murit copilul. Se numea Cosmina Andreea Păun şi avea 15 ani.

Steluţa vrea să vină în Bucureşti şi să muncească. Nu caută un salariu mare. Şi-ar fi dorit să se angajeze infiermieră în spitalul în care i-a murit copilul. Ca să îi vadă pe ceilalţi copii şi să îi ajute. În amintirea copilului ei.

O perioadă de timp poate locui la o cunoştinţă în Bucureşti, apoi, în funcţie de locul în care va găsi de muncă îşi va închiria o garsonieră în apropiere.

Doreşte să facă şi voluntariat în folosul copiilor bolnavi.

Vă mulţumesc.

Isabela Iscru (http://isabellelorelai.wordpress.com/)

Cerasela Mihovici, are 19 ani, este din comuna Rauseni, jud. Botosani si poate respira doar cu 15% din capacitatea pulmonara. Faceti un exercitiu simplu… inchipuiti-va cum ar fi sa nu puteti trage aer in piept… veti intelege un pic din  chinul Ceraselei.

Ca sa-si permita sa spere ca va putea vreodata sa respire normal Cerasela are acum nevoie de noi: de tine!
Ea are acum nevoie de 6.000 de euro pentru ca dosarul ei oprit la Directia de Sanatate Publica Botosani sa poata fi inaintat catre Miniserul Sanatatii spre aprobare.
De ce?

Medicii din 2 clinici din strainatate care au acceptat-o la tratament au solicitat sa o consulte pe Cerasela. Daca nu o consulta nu pot da o oferta de prêt. Daca nu dau o oferta de prêt dosarul ei nu poate trece de DSP Botosani si nu poate ajunge spre aprobare fondurilor necesare transplantului, la Ministerul Sanatatii.

Da, legile sunt strambe. Dar Cerasela are dreptul a viata.
Bucurati-va de darul de a putea respira adanc si ajutati-o pe Cerasela sa traiasca!!!

La aceasta varsta multi tineri viseaza la un viitor stralucit, la jumatatea lor, la o cariera de success. Cerasela lupta pentru viata.

Timp de 2 ani, dupa multe investigatii prin spitale si diverse diagnostice (astm bronsic, bronsectazii bilaterale suprainfectate si disfunctie respiratorie obstructiva, bronsectazii laterale chistice, insuficienta respiratorie cronica, tahicardie sinusala si disfunctie ventilatorie mixta severa, pneumotorax) Cerasela a aflat in luna august 2009 ca sufera de fibroza pulmonara idiopatica.

Din aprilie 2008 si pana in prezent starea ei s-a inrautatit si a ajuns sa slabeasca 17 kg in mai putin de un an de zile, avand in prezent o greutate de doar 40 de kg. Oboseste la cel mai mic efort.
Pentru a putea totusi respira, parintii au inchiriat (63 lei/luna) de la CNSAS, un aparat de administrare continua de oxigen la domiciliu. Acest aparat trebuie utilizat 10 ore pe noapte si 5 ore pe zi.  Dar

Cerasela nu-si permite acest lux. Costul energiei electrice pentru mentinerea in functiune a aparatului este de 380 lei/luna,iar venitul familiei este de doar 250 lei/luna, un ajutor social. Cerasela face economie si foloseste aparatul doar noaptea. In rest… se lupta pentru fiecare secunda!

Singura speranta a Ceraselei este transplantul de plamani ce nu se poate realiza in Romania. Mama Ceraselei, o femeie simpla de la tara, dar care se lupta pentru viata fiicei ei, a reusit, cu greu sa depuna dosar pentru solicitarea finantarii transplantului de la Ministerul Sanatatii. Procedura pentru astfel de finantari presupune obtinerea mai multor oferte de prêt de la clinici de specialitate. Clinica din Viena si cea din Franta au confirmat posibilitatea efectuarii transplantului pentru Cerasela, dar pentru a stabili costurile exacte si a prezenta oferta catre autoritatile din Romania, solicita un consult de specialitate pentru o evaluare exacta a starii pacientei. Pentru acest consult Cerasela trebuie sa mearga la Viena si Paris. Din pacate  Ministerul Sanatatii nu deconteaza aceste evaluari in strainatate , asa ca Cerasela are nevoie de voi!

Costul aproximativ al consulturilor, transportului medicalizat (are nevoie de asistenta si oxigen pe timpul zborului), cazare, translator, este de 6000 euro.

Bucurati-va de darul de a putea respira adanc si ajutati-o pe Cerasela sa traiasca!!!

BCR – Agenţia Truşeşti (comuna Truşeşti, judeţul Botoşani)
RON:   RO 30 RNCB 0047109085510003
EUR:    RO 03 RNCB 0047109085510004

Titular: Mihovici Alexandrina (mama Ceraselei)
Telefon: 0754 528 036

Tudor Chirila – apel pentru cazul Ceraselei Mihovici
http://tudorchirila.blogspot.com/2009/11/aer-pentru-cerasela.html

http://stirileprotv.ro/stiri/social/cum-ar-fi-daca-nu-ai-putea-respira-cerasela-nu-poate-si-are-nevoie-de-tine.html

Catalin Gradinaru are 40 de ani si o fetita de 12 ani. De de 2 ani se lupta cu autoritatile pentru obtinerea fondurilor necesare unui transplant de ficat in Italia. Asociatia Salveaza Vieti l-a sprijinit  si dupa multe memorii adresate autoritatilor si un proces intentat Ministerului Sanatatii, a obtinut acordul pentru finantarea transplantului.

Pe langa toata aceasta lupta, cei 2000 de euro care-i lipsesc pentru a pleca in Italia, par usor de obtinut… Din pacate, in realitatea situatia e mult mai grea….. In 2007 Catalin a suferit o interventie chirurgicala in Italia, achitata dintr-un  credit contractat de sotia lui. Creditul a redus simtitor venitul  familiei si asa destul de mic… Catalin e intr-un fel de norocos, are o sotie care i-a stat alaturi si o fiica  ce intelege ca o singura pereche de pantofi ii e de ajuns, indiferent daca e iarna sau vara…

Sa-l ajutam pe  Catalin !  Orice suma, oricat de mica, inseamna pentru el o sansa la viata!

Titular e Mihaela Cătălina Grădinaru –sotie
BRD Botoşani, Agenţia George Enescu
RO69BRDE070SV20432750700 pentru lei,
RO61BRDE070SV20432910700 pentru euro.

Precizăm încă de la inceput că Dragos Croitoru nu este un favorizat al sortii, ci doar un precedent. El reprezintă un semnal de alarmă că lucrurile trebuie schimbate.

Dragos poti să fii tu, pot să fiu eu, sau poate fi oricare dintre noi.

Dragos este un băiat care într-o zi de noiembrie, în 2008,  află că are leucemie. Mai apoi, află că boala lui este chimiorezistentă si ca  are nevoie de un transplant de celule stem în străinătate pentru că în România nu există un Registru al donatorilor neînruditi de celule stem.
Nu am considerat că suntem Dumnezeu decizând să îl ajutăm pe Dragos în detrimentul altor tineri aflati în situatii similare, însa legile pot fi schimbate doar pornind de la cazuri concrete.
Dorim egalitate în fata legii, dar nu în fata unei legi strâmbe care este interpretată aleatoriu. În acest caz, întârzierea aprobării dosarelor face ca unii pacienti să supravietuiască si altii nu. Unde este egalitatea?
Suntem niste dosare in mâinile autoritătilor!
Pentru unele au interes, pentru altele nu.
Si atunci rămâne întrebarea: ,,Cine este Dumnezeu în Ministerul Sănătătii pentru a decide cine are prioritate la tratamentele salvatoare de viata si cine nu?“
Dosarele pentru tratamente în străinătate, cele care ajung la Ministerul Sănătătii, au în spate pacienti fără nicio sansă de a mai trai în absenta lor,  asa că ne întrebăm fără încetare: ,,Cine este Dumnezeu în Ministerul Sănătătii?”
Atâta vreme cât ne vom întreba acest lucru vom căuta solutii ce pot fi puse în aplicare de catre Ministerul Sănătătii pentru ca acesti oameni să trăiască.
Este  visul nostru!

9 martie 2009—Înseamnă data de nastere a Asociatiei Salvează vieti.
9 martie 2009—Înseamnă data la care un email ne anunta că Dragos Croitoru are nevoie de sustinere.
Primesti zilnic zeci de emailuri în care ti se solicită sprijin. Unora nu le dai atentie, pe altele le trimiti mai departe, sperând că altii vor face mai mult. Sunt unele mesaje care te impresionează, si atunci le trimiti si prietenilor sau depui niste bani într-un cont considerând că ti-ai făcut datoria de om.
Emailul despre Dragos Croitoru a stârnit în noi ceva. Am făcut ce facem de obicei… si un pic mai mult…
Am pornit o luptă contra cronometru. Dragos se afla pe un pat de spital asteptând ca semenii lui să facă ceva pentru că autoritatile nu făceau nimic.
Zeci, sute de emailuri, telefoane si memorii din partea noastră nu au reusit să dezmortească niste oameni de ,,frunte” ai Directiei de Sănătate Publică Bucuresti, ai Ministerului Sănătătii sau ai Guvernului.

12.03.2009—Aflăm că dosarul este finalizat la Directia de Sănătate Publică Bucuresti si că va pleca în aceeasi zi către Ministerul Sănătătii.
….emailuri, telefoane, discutii, întrebări, răspunsuri fără sens…Directia de Sănătate Publică Bucuresti, Casa Natională a Asigurărilor de Sănătate, Ministerul Sănătătii…

17.03.2009—Dosarul este în continuare la Directie pentru că nu se gaseste un sofer care să transporte dosarul la Minister. Dupa insistente, dosarul ajunge la Ministerul Sănătătii si este înregistrat cu nr. 3818.
…telefoane, discutii, emailuri, sesizări…întrebări fără răspuns…către Ministerul Sănătătii, Guvern, ministri, parlamentari, politicieni… solicitări de termene, proceduri, persoane responsabile…promisiuni, minciuni, adevăruri…ignorantă, nepăsare, implicare…emotii, lacrimi, bucurii, înjurături…haos…

24.03.2009—Dosarul este aprobat de catre  Ministerul Sănătătii, dar nu poate fi trimis la Guvern pentru a intra în Sedinta de Guvern din 25 martie pentru că o functionară nu stie să întocmească o notă de fundamentare.
…emailuri, telefoane, memorii, Guvern, Ministerul Sănătătii…functionari, nimeni, noi, ei…tăcere

…Asteptare…
1.04.2009—Dosarul lui Dragos a fost respins de Guvern din cauza absentei unor avize

…telefoane, sfaturi, clinici, apeluri de ajutor…medici…functionari…urgent…curând
…nicicând…

07.04.2009—Ultima solutie: un miting prin care drepturile pacientului să fie recunoscute.
Mitingul a fost aprobat de catre  Primăria Capitalei în data de 06.04.2009
Secretarul de Stat al Ministerului Sănătătii, Dl Angelescu, si Secretarul de Stat al Ministerului Muncii, Dl Valentin Mocanu, au discutat cu organizatorii mitingului  (Carmen Uscatu si Oana Gheorghiu) si i-au asigurat că, în data de 8 aprilie, sapte dosare vor primi aprobare în Sedinta de Guvern.
8.04.2009—Hotărâre de Guvern pentru aprobarea celor sapte dosare.
…telefoane..aprobare…publicare…când? cum? acum…
10.04.2009—Publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern. Primim acordul clinicii din Israel pentru internarea lui Dragos.

…telefoane…salvare…medic însotitor…confirmare clinică în Israel…foaia de externare….bilete de avion…emotii…sperantă…
16.04.2009—Dragos pleacă la tratament în Israel
Medicul curant al lui Dragos ni se adreseaza printr-un email cerandu-ne ca in viitor sa avem in vedere starea pacientilor pe care-i trimitem la transplant, conditia lor (nutritie, infectii, capacitatea functionala a organismului, etc ) fiind o dominanta decisiva pentru astfel de interventii.
07.05.2009—Lui Dragos i se găseste donator neînrudit, compatibil 100%.
05.06.2009—Lui Dragos i se face transplantul de celule stem.
În prezent Dragos se află în Israel, în tratament post transplant. Medicul sau curant  tine constant legătura cu noi si ne informează despre vindecarea lui.
Îl asteptăm cu totii acasă.

Scrisoarea unui doctor roman de la clinica unde este tratat Dragos Croitoru

Draga Oana,

De mai bine de jumatate de ora stau in fata calculatorului si incerc sa imi gasesc cuvintele… Imi este greu, dar incerc , pentru prima data sa imi exprim
sentimentele atat de deschis.

Povestea a inceput intr-o frumoasa zi de vara, cand fiind de garda sunt sunata de asistentul de la “Bone Marow Transplantation”, care ma roaga insistent sa vad un pacient pe nume Dragos Croitoru. Inima mi-a tresarit: era nume romanesc.
Am lasat totul si m-am indreptat spre departament. Deschid usa camerei si rostesc un “Buna Seara”. Pe patul de spital doi ochi luminosi, insa cu o privire suferinda ma privesc. Incercand sa schiteze un zambet, Dragos imi spune: ” Oh, Doamna Doctor ce ma bucur ca ati venit”!” Ce surpriza” .Era fericit, vorbeam aceeasi limba , acest lucru ii alina suferinta.

O buna perioada de timp am avut cu Dragos “acea legatura profesionala”, tratandu-i problema oculara. Cand s-a vindecat am fost extrem de fericita, insa nimeni nu stia prin ce va trece Dragos in continuare… Trebuie sa recunosc ca am incercat sa nu ma implic decat strict profesional, insa oricat de mult am incercat , nu am reusit sa nu ma atasez de Dragos.

Este un baiat destept, are acel “ceva” , pe care foarte putini oameni il au… Povestea lui m-a impresionat atat de mult…Acum Dragos a trecut printr-o perioada foarte grea, dar miraculos rezista. Azi l-am vizitat …am vorbit si mi-a spus ca ii este foarte dor de casa…..Am discutat si politica . I-am povestit ce se intampla acum in Romania si mi-a spus cu o parere de rau ca atat de mult si-ar fi dorit sa fie in tara, sa simta pulsul stirilor….un copil atat de matur…care lupta atat de mult…Dragos si-a facut atat de multi prieteni…

Cel mai bun prieten al lui Dragos este Serghei…Un asistent, cu o inima atat de mare, care imi spune ca Dragos este un prieten foarte apropiat, ca ei doi au secrete… Dragos este iubit de tot departamentul. Tot personalul este uimit de puterea si dorinta lui de a trai. Este “simbolul departamentului”.

Sunt impresionata, sunt cuprinsa de reale emotii !! S-a facut si se face imposibilul si Dumnezeu tine cu acest minunat copil!!! Lui Dragos i s-a oferit o sansa la viata , la care el nu renunta si ii doresc sa ajunga cat de curand acasa si ca aceasta grea perioda sa nu ramana decat un vis urat din care s-a trezit zambind!

Va felicit pentru puterea , dorinta si perseverenta pe care toti membrii acestei fundatii o au in sprijinul acestor minunati copii!!!

Cu stima,
Tatiana

Sfarsitul povestii lui Dragos

Am crezut in sansa lui, am crezut in forta noastra de  a schimba destine, am  sperat ca si un corp macinat de boala si neglijat de medicii romani va gasi resurse neabanuite pentru a invinge.  Din pacate, desi celulele canceroase au disparut, trupul lui Dragos nu a mai gasit forta de a invinge infectiile ce l-au invadat.
Slabit,  Dragos a intrat intr-un somn adanc din care nu s-a mai trezit. Pe 24 octombrie toti cei care au luptat pentru el, fara ca sa-l cunoasca, toti cei ce l-au cunoscut si iubit, toti cei ce l-au asteptat sa se intoarca acasa, i-au spus “La revedere!” intr-u odihna sa vesnica