by Monica Grigore si Alina Vasea

In Septembrie 2011 a fost publicata pe Blogul Salveaza Vieti povestea frumoasa a Denisei Marian:  http://blog.salveazavieti.ro/?p=531. Denisa, diagnosticata cu scolioza – forma severa, se intorsese acasa, invingatoare in lupta cu boala, dupa o operatie grea realizata la Schoen Kliniken din Neustadt, Germania.

Doamna Doinita Marian, mama blanda si buna a Denisei, si-a dorit sa “dea mai departe” din binele, din minunea traita de copilul ei. Ne-a vorbit despre copii cu acelasi diagnostic pe care ii intalnise in spitalele din Romania, despre dorinta de a foace cunoscuta povestea Denisei parintilor care duceau aceeasi lupta, sperand ca fiecare dintre ei sa traiasca bucuria pe care ea o traia, vazand viata Denisei schimbata in bine.

Isi dorea sa ajute mai mult decat cu informatii, sa sprijine si financiar, la nevoie, un copil cu acelasi diagnostic – scolioza. O impresionase o fetita intalnita intr-un spital, o vom numi Bogdana ( “daruit de Dumnezeu”), pentru a-i proteja identitatea.

Bogdana era insotita la spital de un asistent maternal profesionist – daca ar fi sa  utilizam denumirea oficiala… Insotita de MAMA, spune Bogdana si astfel ii    spunem si noi, cei care am avut bucuria de a vedea dragostea cu care s-a luptat si  lupta in continuare pentru fetita ei.

Mama Denisei ne ruga sa o ajutam… Nu stiam insa si cum am putea face acest  lucru – stiind doar un nume.

Un telefon a adus nu doar raspunsuri – ci si inceputul drumului de la ceea ce parea  imposibil de realizat, spre posibil.

Doamna Cecilia Istrate, reprezentand Directia Generala Pentru Protectia Copilului  Vrancea, ne-a contactat telefonic in august 2011 si ne-a vorbit despre Bogdana,  fetita despre care ne povestise atat de mult Doinita Marian si despre o alta fetita, pe  care o vom numi Teodora ( “darul lui Dumnezeu”), amandoua diagnosticate cu  scolioza, forma severa. Ne-a vorbit despre dorinta lor, a reprezentantilor Directiei,  de a ajuta acesti copii de 14 ani sa mearga drept, drept si la modul propriu, prin viata.

Stiind ca pentru Bogdana si Teodora nu vor lupta, cum au luptat in cazul Denisei Marian, mama si tata, atunci mi-a fost teama. Am gresit…

Au luptat pentru ele mai multe mame, mai multi tati – mamele de acasa (doamnele asistent maternal) si intreaga echipa – Protectia copilului Vrancea.

Au urmat investigatii medicale, documente trimise la clinica din Germania, o programare pentu consultatia in urma careia se decidea daca pot fi operate… Parea atat de greu de realizat pana si acea consultatie…

In noiembrie 2011 Alina Vasea  (Salveaza Vieti) si Cecilia Istrate ( Directia pentru Protectia Copilului Vrancea) au insotit fetele in Germania, pentru investigatii…

Printr-un lant de mesaje, de e-mail-uri, Alina trimitea spre casa, din clinica germana, emotiile, intrebarile, teama…  Apoi vestea minunata – Profesorul Dr. Henry Halm, medicul care o operase pe Denisa Maria, a decis in urma investigatiilor ca fetele pot fi operate.

In ianuarie 2012 Teodora a trecut prin o interventie chirurgicala, Bogdana prin doua (coloana si bazin).

Costurile interventiilor chirurgicale au fost acoperite de Formularul E112.  Fundatia Sera Romania a sprijinit copiii, achitand toate cheltuielile care nu au fost acoperite de Formular – transportul, cazarea mamelor, consultatia initiala.

Cateva cuvinte trimise de Profesorul Doctor Henry Halm anuntau inceputul unei noi vieti pentru cele doua fetite atat de curajoase, atat de puternice: “Doua operatii au fost finalizate. Totul este bine”.

Dupa doua operatii grele, un mare medic, un om cu un suflet mare, a gasit timp sa ii scrie Alinei, stiind ca  pentru ea nici un copil nu este “un caz” consiliat, ci copilul ei, inca un copil pentru care spera, se lupta, se  teme. Inca un copil in sansa caruia CREDE.

La trei luni dupa interventiile chirurgicale, frumoasa familie a celor doua mici luptatoare, echipa Directiei  Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vrancea, a trimis Asociatiei Salveaza Vieti o scrisoare.

Randuri calde ce arata, inca o data, ce oameni frumosi protejeaza acesti copii:

“ Pentru <<Bogdana si Teodora>>, a caror infirmitate le-ar fi invalidat definitiv viata sociala,  intamplarile pe care le-au trait in ultima perioada le-au adus un altfel de prezent si o alta semnificatie  pentru viitor, in care boala de care au suferit nu mai are acelasi inteles.

Gratie bunavointei dumneavoastra, de a ne sprijini in demersurile noastre, prin care aceste doua fetite  au avut ocazia sa fie diagnosticate si tratate adecvat in una dintre cele mai specializate clinici din  Europa, am putut aduce zambetul pe chipurile lor si speranta, care nu le va mai parasi niciodata,  facandu-le sa creada ca si imposibilul poate deveni posibil si ca inocenta si bunatatea sunt aparate cu  sfintenie, in ciuda oricaror piedici.”

By Alina Vasea

Cu o luna in urma familia domnului Relu Lungu a cerut ajutorul Asociatiei Salveaza Vieti. Diagnosticat cu tumora cerebrala, domnul Lungu cauta o clinica in care sa urmeze un tratament cu radioterapie, pentru a stopa evolutia tumorii.

Am solicitat o opinie medicala la clinica specializata in radioterapie din Bonn, Germania, clinica ce ne-a sprijinit intotdeauna macar cu o opinie, atunci cand nu se putea mai mult.
In cazul domnului Lungu, se poate mai mult. Clinica din Bonn a propus un tratament ce trebuie urmat cat mai curand posibil. Scrisoarea de acceptare la tratament avea ca si data a internarii 31 martie.
Domnul Lungu este insa tot in Romania. In ziua internarii in Germania ar trebui sa depuna la clinica 3500 de euro – suma ce acopera investigatii care nu sunt acoperite de Formularul E112.
Din cei 3500 Eur necesari, a reusit sa stranga 1300 Eur. Are doi copii. Sotia este somera.
1700 de Euro il impiedica sa plece, sa lupte pentru viata lui.

Ieri m-a sunat sa mi multumeasca pentru tot ceea ce a facut Salveaza
Vieti pentru dansul. Ieri i-am auzit vocea pentru prima data – toate discutiile pana acum le-am purtat doar cu familia. A sunat sa-mi multumeasca, desi se lupta acum cu teama ca, desi i s-a oferit o sansa, o speranta, banii il impiedica sa o urmeze.

La 42 ani, tatal a doi copii, un om care s-a luptat ani intregi pentru a-si sustine familia, se lupta acum pentru viata. Se lupta cu boala, cu durerea, cu teama.
Si in lupta asta, pe langa vointa, pe langa putere, are nevoie si de bani.

Va rog sa-i fiti alaturi, sa-l sprijiniti sa poata pleca sa lupte pentru viata, sa poata urma tratamentul la timp… Timpul curge altfel pentru cineva care se lupta cu cancerul.

Toti cei care doresc sa il ajute pot dona in contul de LEI, RO19BPOS14806829939RON02, deschis la BANCPOST, sucursala Constanta, Titular cont Lungu Cesidonia

Contact: 0726 115752 – Monica Ochiana (sora d-lui Lungu).

By Diana Isvoranu

Marcela, mama lui Alin, plange in fiecare zi, plange la telefon, plange cu copilul in barte ori pe culoarele spitalului. Plange de teama ca nu vor reusi sa stranga bani in timp util, plange de spaima ca inima bebelusului ei nu va rezista, plange de disperare cand in spital se mai aude zvonul ca inca o inima de copil s-a oprit. Clipele se scurg altfel pe monitorul unde o inima de copil cere ajutor…. Inima lui Alin a pornit cursa pentru supravietuire!

Alin are 4 luni si este unul dintre cei 1500 de bebelusii care se nasc anual in Romania cu o anomalie structurala a inimii . Din primele zile de viata , copilul a primit diagnosticul “ trunchi aterial comun tip 1, fistula coronariana cu deschidere in atriul drept, distrofie gradul I “. Este un tip rar de malformatie cardiaca congenital, trunchiul aterial comun aparand atunci cand in timpul dezvoltarii fetale trunchiul primitive nu se imparte in atera pulmonara si aorta rezultand un singur trunchi aterial care suprapune un defect septal ventricular mare.

In consecinta, un amestec complet de sange oxigenat si dezoxigenat , cea mai mare parte din amestecul de sange este trimisa la nivelul plamanilor. Sangele care ajunge in arterele coronare si in aorta nu contine suficient oxigen pentru functionarea normal a organismului.

Majoritatea copiilor cu trunchi aterial sunt supusi interventiei chirurgicale in primele luni de viata. Interventia consta in implantarea unui tub ( conduct Contegra) prin care se “construieste“ o noua artera .
In cazul bebelusului nostru, corectia chirurgicala s-a discutat in colocviul cardiochirurgical la Targu Mures si s-a recomandat interventia intre 4 si 6 luni de viata. Partea buna in aceasta poveste este ca Alin se afla internat la Targu Mures si poate fi operat acolo. Problema este ca, acel conduct Contegra, cel care trebuie sa-i fie implantat pentru a corecta malformatia, nu exista in spital.

Din nenumarate si neprevazute probleme, aceasta situatie este des intalnita in cazul interventiilor pe cord. Parintii au fost sfatuiti sa faca rost de el si imediat ce il vor avea, Alin va intra in operatie. Costurile acestui device se ridica la 2000 euro. Pentru familie aceste costuri sunt foarte mari, mama lui Alin este casnica iar tatal lucreaza cu ziua.

Disperati ca bebelusului lor i se poate intampla in orice moment ceva rau, parintii au apelat la rude, la cunostinte, la toti cei care le-au iesit in cale insa, pana acum au reusit sa stranga doar 1500 ron. In plus, Alin are déjà patru luni de viata si se afla in perioada propice pentru operatie, fiecare zi in plus poate inseamna posibilitatea aparitiei unor complicatii ….
Consider ca, din inima, putem ajuta ca inima acestui beblus sa bata in continuare. Disperarea acestor parinti poata fi a oricaruia dintre noi ….

Pentru Donatii :
Titular cont:
Balint Chiciu Marcela
BRD Sucursala Gheorgheni/ Harghita
RO 18BRDE210SV15077822100

UPDATE 27.03.2012

” Cei 2000 euro necesari in cazul lui Alin pentru conductul Contegra vor fi donati de o familie din Brasov. Gestul acestor oameni , desi este greu de descris in cuvinte, eu il caracterizez asa…. umanitate, valoare, solidaritate, putere. Va intrebati poate de ce aceasta combinatie? Pentru ca cei care s-au oferit sa ajute in acest caz sunt doi oameni tineri care de curand si-au pierdut propriul copil. Este in fapt, o lectie de viata pentru noi toti! Multumirea si-o vor
afla singuri caci cred cu tarie ca gestul in sine alina putin din suferinta imensei lor pierderi…..si poate prima multumire a fost plansul de bucurie al mamei lui Alin la auzul acestei vesti.

Va vom tine la curent cu aceasta poveste, promit sa revin cu fotografii cu Alin dupa operatie. ”

Diana.

Update 10.05.2012

Postoperator primele zile ale lui Alin au fost foarte bune, chiar si medicii erau incantati ca un pacient atat de mic si firav a suportat atat de bine o interventie chirugicala complexa. Bucuria a fost insa de scurta durata caci pe parcurs au aparut complicatii si o infectie a fost cea care l-a rapus pe beblusul nostru drag. In data de 30 aprilie, Alin a plecat la ceruri. Multumim din suflet tuturor celor care au fost alaturi de familiea Chiciu Balint in ajutor, speranta si credinta. Ne ramane doar sa nutrim gandul ca Dumnezeu a mai avut nevoie de un inger mic….

by Alina Vasea

În numele inocenţei, umanismului, frumosului, să nu lăsăm aceasta flacără să
se stingă!
La 15 ani, Raluca, eleva eminentă în clasa a IX-a a celui mai bun liceu din Cluj Napoca, e nevoită să se confrunte cu o maladie necruțătoare, ,,Limfom Hodgkin”.
A suportat cu speranţă tortura şedinţelor de chimioterapie, de radio terapie, operaţiile de biopsiere … dar evoluţia bolii a fost de neoprit. În lupta cu boala, s-au epuizat protocoalele terapeutice, ajungându-se la un stadiu rezistent, refractar şi progresiv.

Mult prea târziu, în stadiul avansat al bolii, ridicând din umeri a neputinţă, medicii i-au recomandat consult şi tratament urgent în străinatate.
Părintii ei au luat legatura cu clinici din Ungaria, Italia, Austria, Franţa şi Germania. După analiza documentelor medicale şi a imagisticii, una după alta, aproape toate clinicile au refuzat. Majoritatea mijloacelor terapeutice fuseseră deja epuizate.
0 ultimă veste dătătoare de speranţă a sosit din Germania, de la Clinica Universitară Greifswald, care oferă un tratament experimental cu ADCETRIS, un medicament nou, aprobat în SUA anul trecut, dupa 13 ani de teste. Apoi, dacă va fi o remisie, va urma un transplant de celule stem.
Tratamentul costă mai mult de 100.000 Euro, dar Casa de Asigurari şi Ministerul Sănătăţii nu pot ajuta cu nimic, deoarece nu finanţează medicaţii para-europene şi tratamente experimentale. (pana acum s-au strans 20.400 Euro)

Fetita se simte ingrozitor, cu dureri insuportabile in brate, omoplati si cutia toracica. Face terapie cu analgezice puternice, fara efectul scontat. Ca si cum asta n-ar fi de ajuns, au aparut complicatii la plamani, respectiv, fibroza pulmonara ce are un promostic sumbru.
Pe zi ce trece, starea sănătăţii se agravează iremediabil. Ca şi cum asta nua ar fi de ajuns, au apărut complicaţii multiple.

Daca nu începe tratamentul imediat, şansele ei la viaţă sunt nule.
Pentru cei care doresc sa faca donatii, sunt disponibile conturile de mai jos:

Conturi bancare:

BRD: SWIFT – BRDEROBU
RON: RO89BRDE130SV15334891300
EUR: RO96BRDE130SV53341291300
USD: RO57BRDE130SV53341101300

Titular: Mihailescu Lucian
Date de contact:
telefon: 0746044731

Daca aveti nevoie de date pentru completarea actelor de sponsorizare sau donatie, puteti suna la 0746044731, ori scrieti pe adresa de e-mail tude_07@yhaoo.com

by Codrina Ionita

Acum o saptamana am aflat de pe facebook de Vladimir, baietelul de 3 ani internat la Terapie Intensiva Marie Curie, un caz urgent si un apel disperat pentru donare sange RH negativ. A doua zi, primeam cazul lui, pentru a incerca sa gasim varianta cea mai buna pentru tratamentul bolii de care sufera-histiocitoza.De fapt acesta este un diagnostic prezumtiv, medicul curant de la Fundeni recunoscand ca nu a mai existat un astfel de caz in istoria acestui spital, o forma a bolii foarte rara in lume.

Vladimir se afla de doua luni internat, cand la Fundeni, cand la Marie Curie, pentru stabilirea diagnosticului, biopsii si analize complexe. La terapie intensiva la Marie Curie a fost adus pe 10 februarie in stare grava, intre timp a fost stabilizat cat de cat, iar acum i se aplica un tratament de sustinere, in asteptarea unui raspuns (in prima faza de la clinica din Bonn, unde speram ca va fi dus, acum de la casa de asigurari referitor la formularul E112 si implicit pentru obtinerea banilor necesari tratamentului).

Pentru ca starea lui nu permite transport cu linie de cursa, Vladimir trebuie transportat cu un avion special, dotat pentru terapie intensiva, cursa care costa aproape 18.000 eur. O suma imensa pentru parinti si din pacate nedecontata de statul roman.

Am vorbit cu tatal baietelului zilele trecute, care, desi coplesit de imaginea puiului sau bolnav, se vedea ca va face totul pentru copilul lui. Am vorbit si cu prietenii de familie, un nucleu de oameni extraordinari, care s-au mobilizat ca pentru copilul lor. Numai cine este parinte poate intelege disperarea si fiorul rece pe care il simti cand vezi un copil pe un pat de spital, inconjurat de tuburi si furtunase si aparate, vegheat de mama lui.

Aici, in spitalele romanesti, acest baietel nu are nici o sansa. Trebuie sa-l ajutam sa ajunga acolo unde poate fi tratat si vindecat.
Daca vrei sa il ajuti pe Vladimir, doneaza acum!

Stefan Mihaela Ecaterina, deschis la Raiffeisen BANK cu numarul: RO57RZBR0000060005039875

UPDATE 24.02.2012

Am primit vestea buna! Astazi la 19,30 Vladimir va pleca catre Bonn cu un avion special cu terapie intensiva. Acolo este asteptat de catre o echipa de medici experimentati de la spitalul universitar, ei ne-au asigurat ca totul este pregatit pentru primirea micutului si sunt sigura ca vor face totul pentru salvarea lui. Era si mai bine sa fi ajuns acolo acum o saptamana, dar traim in Romania din pacate, aici unde viata unui copil depinde de multe ori de niste semnaturi.

Parintii lui au obtinut formularul E112, care ii va asigura tratamentul pentru diagnosticul prezumtiv, nu si pentru investigatiile suplimentare pentru confirmarea sau infirmarea diagnosticului (stiu ca suna absurd, dar asta e realitatea), asa incat il puteti ajuta in continuare financiar.
Speram sa auzim numai vesti bune despre Vladimir.

UPDATE 05.04.2012

In ultimul timp ma gandesc des la un baietel, imi apar in cap imagini descrise foarte plastic de tatal lui, caut solutii pentru a-l ajuta practic pe acest copil, mi se pare ca nu fac destul, ca nu se misca lucrurile la fel de repede pe cat de grava este starea lui, ma copleseste durerea parintilor lui. Vorbele mele sunt prea seci, imi permit sa il citez pe tatal acestui baietel incercat atat de tare: “…astazi am plans… acum o ora, Mihaela se uita la niste filmulete cu Vladimir, de anul trecut, din toamna, in care canta, radea si spunea niste poezii… m-am bagat, langa el in pat si l-am luat in brate, avem noi niste pozitii favorite in care se simte bine si el… si m-am rugat… si am plans… … … cum s-a putut abate nenorocirea asta asupra copilului meu… cum…? o intrebare fara raspuns”.

Acum asteptam vesti, vesti legate de transplant, daca va fi finantat, cu cat va fi finantat, de cati bani va mai fi nevoie…deci oarecum totul se reduce la bani. E ingrozitor ca viata unui copil sa depinda de asta, indiferent de suma despre care vorbim. Fiecare copil are dreptul la sansa lui la viata, oricat ar costa. Trebui sa il ajutam, sa ne mobilizam pentru sansa acestui copil, am vazut si minuni cand ceva s-a miscat in sufletul oamenilor si au empatizat cu totii pentru viata unui micut si s-au strans sume care pareau imposibil de strans. Toti suntem parinti sau vom fi si nu cred ca este un om care sa ramana rece cand citeste textul scris de tatal baietelului.

Deocamdata puteti dona direct prin transfer bancar sau paypal, in curand Vladimir va avea si numar de sms alocat. Puteti sa cititi mai multe despre lupta acestui copilas aici http://www.facebook.com/groups/287762437957876/

Va rog sa popularizati cauza micutului luptator.

STEFAN Gabriel Corneliu (tatal copilului) la ING Bank, Sucursala ING Office Brancoveanu, cod SWIFT INGBROBU: cont in lei: RO 09 INGB 0000 9999 0290 4735 cont in euro: RO 46 INGB 0000 9999 0290 4748

by Codrina Ionita, Voluntar Salveaza Vieti

Alisa este un ingeras de fetita de varsta fetitei mele, are 1 an si 7 luni. Din pacate, asupra ei si asupra familiei ei a cazut un necaz greu de dus. La 10 luni, a fost diagnosticata cu leucemie acuta limfoblastica cu celule T, adica o forma foarte agresiva, care nu poate fi tratata doar prin chimioterapie, ci necesita transplant medular.

Am preluat cazul Alisei cand ea era deja internata la clinica San Matteo din Italia pentru chimioterapie, iar actele pentru obtinerea banilor de la Ministerul Sanatatii prin ordinul 1011 erau deja depuse, deci totul parea pe drumul cel bun.
Doar ca traim in Romania si inca suntem departe de societatea ideala, care sa asigure varianta simpla, nebirocratica de salvare a unui copil bolnav de cancer.

In primul rand, am avut surpriza de a afla ca celulele stem proprii recoltate la nastere (pe care le are si Alisa de altfel), nu se pot folosi in cazul bolilor oncologice, de altfel intre listele diverselor banci de celule stem exista diferente majore intre bolile curabile cu ajutorul acestora. Aviz amatorilor si viitorilor clienti: transplant autolog inseamna cu celule proprii, transplant alogen inseamna cu celule de la donator!

Alisa necesita transplant cu celule de la donator si costul acestui transplant depaseste 135.000 eur, o suma imensa. Am asteptat cu emotii aprobarea dosarului la Ministerul Sanatatii, mai ales ca stiam din cazurile anterioare ca tergiversarea este una dintre proceduri. Dar surpriza, chiar la o luna dupa depunerea dosarului, a fost aprobata finantarea, la prima sedinta din ianuarie, DAR doar pentru o clinica din Israel, care are costurile cele mai mici. Asta desi Alisia se afla deja in Italia si nu este transportabila, desi tatal fetitei depusese la dosar declaratie notariala ca suporta diferenta de bani, pe care speram sa o strangem din donatii.

Astazi am aflat cu bucurie ca in sfarsit s-au aprobat banii pentru clinica din Italia(de ce a trebuit sa primim raspunsul initial “nu se poate”?), ca pentru Alisa se cauta donator pentru transplant (care ar trebui facut intr-o luna), ca are toate sansele sa se faca bine cu ajutorul lui Dumnezeu.

Am aflat prin intermediul Alisei cati oameni buni, hotarati si implicati sunt in jurul meu si asta e marea bucurie a mea de cand lucrez la Salveaza Vieti! Multumesc, Carmen si Oana, pentru ca mi-ati aratat ca “nu se poate” nu exista, cand e vorba de viata unui copil. Multumesc fetelor de la asociatie pentru informatii pretioase si certitudinea ca se poate! Multumesc, Nicoleta Tintea, pentru inspiratie si suport. Multumesc baiatului care a facut noul site al Alisei www.alisastefania.ro si care am inteles ca a mai facut probono site-uri si pentru alti copilasi bolnavi! Multumesc dnei Olga Critland de la Asociatia Pavel pentru acordarea numarului de teledon. Multumesc Cristinei Dragos, de la Asociatia Bubulina, care a ajutat-o pe Alisa sa ajunga pe mana unor medici exceptionali in Italia. Si multumesc tuturor care au sprijinit si sprijina in continuare aceasta lupta pentru salvarea unui ingeras de fetita!

Azi ma gandeam ca atunci cand ne este cel mai rau, cand suntem stresati si nu mai vedem lumina, sa ne gandim cat de NOROCOSI suntem ca avem lucrul cel mai de pret-sanatatea! Deci sanatate tuturor si sanatate copiilor si sa nu uitam sa ne rugam cateodata pentru Alisa si toti copilasii incercati de boala!

Puteți dona apelând numărul:

0900 900 088
8 €/Apel
apelabil doar din rețeaua Romtelecom

Donaţii:

prin transfer bancar în conturile:

BCR – LEI: IBAN RO03RNCB0318041394420001

BCR – EURO: IBAN RO96RNCB0263041394420010

Titular Lazăr Ovidiu Florin

de Diana Isvoranu

De cazul doamnei Done mă ocup din primavara acestui an. Este unul dintre cazurile grele și din punctul de vedere al birocratiei, dar și al poveștii în sine. În prezent d-na Done a primit finanțare de la Ministerul Sănătății pentru efectuarea unui dublu transplant pulmonar în cadrul spitalului AKH Viena și așteptăm găsirea unui donator compatibil. Pare atât de simplu și fericit….în esentă a fost și este atât de greu, iar drumul este abia la jumătate. Povestea acestei femei am aflat-o “din mers” , cu fiecare telefon, cu fiecare vizită acasă ori la spital, cu fiecare sms pe care îl trimite.

Treptat am ajuns să cunosc o femeie greu încercată de viată, foarte grav bolnavă care dupa 14 ani de lupta cu o boală nemiloasă mai are puterea să creadă și să afirme că “ viata este doar o țesătură din care nu noi alegem culorile ci Dumnezeu …că acolo unde se țese durere noi uităm că El vede partea de sus, iar noi doar ceea ce este în dosul broderiei”. Vreau să cititi această poveste, să cunoașteți prin intermediul rândurilor sale, acest om.

“Mă numesc Done Stefana (Stefania mi se spune), am 45 de ani, locuiesc în Slatina – Olt și lupt cu o boala grea, a cărei singură soluție este un dublu transplant pulmonar. De când m-am născut m-am luptat cu viața, căci atât de mică am fost la naștere, încat m-au ținut o luna și ceva în spital. Când au vazut că nu am de gând să mor s-au hotărât să-mi facă certificat de naștere. Adevărata zi de naștere nici nu o știu, de baza este cea din certificatul de naștere, adica 20 noiembrie 1966. Primul an de viața l-am împlinit în spital și de atunci am devenit un client fidel al dispensarului comunal și mai apoi al spitalelor din jurul localității mele. Toata lumea medicala opta pentru bronșita asmatiformă, dar mai târziu și-au dat verdictul pentru astm bronșic, care a început să aiba episoade de hemoptizii ( expectorații cu sânge) și apoi expectorații abundente mucopurulente.

Copilăria mea a fost o durere deoarece tot timpul eu am fost cea care priveam de pe margine pe copiii care alergau, săreau și nu oboseau pe când eu la cel mai mic efort nu mai puteam să respir. Problemele grele au început în clasa a IV-a când, la serbarea de sfarșit de an aflându-mă pe scena școlii cântând, mi s-a umplut gura de sânge. Toți mi-au zis că problema era de la amigdalite, inclusiv doctorul din comună. Următoarea întâmplare a fost pe la 14 ani când eram la tara și căram apă. Din cauza expectorației am lăsat o dâră de sânge de la fântâna din sat până acasă.

La 16 ani, au pornit sângerarile și pe gura și pe nas. Fiind internată în Caracal, domnul doctor Stan i-a spus mamei ca am o boală grea și că voi muri până la 25 de ani. M-am întristat când am auzit și mi-am pus în gând să-mi las urmași. M-am căsătorit la 17 ani și jumătate, am născut doi copii frumoși: o fată Daniela – Ionela și un băiat Luca – Marin. Aceștia mi-au rămas singurul sprijin de zi cu zi în boala mea căci tatăl lor când a realizat că boala se agravează a plecat și s-a recăsătorit, copii rămânând în grija mea, iar pe parcurs eu…….în grija lor.

Copiii au trăit într-un continuu stres din cauza bolii și a crizelor mele, împărțindu-se amândoi între școală și ajutorul de care eu aveam și am nevoie permanent . Copiii mei dorm iepurește, se trezesc în toiul noptii de teama să nu mor în somn, supraveghează aparatul de oxigen , mă intreaba dacă sunt bine, apoi adorm…..asta se întâmplă noapte de noapte.
Părinții mei au muncit toată viața doar să mă ajute pe mine. Chiar și acum la bătrânețe, tata și mama îsi rup din pensia lor să-mi asigure mie medicamentele. Dar măcar de ar putea, pentru că eu tot timpul am nevoie de alt și alt medicament, căci am mai multe complicații pe lângă transplantul pe care îl aștept.

Căsătorită fiind, din cauza traiului rău, boala a inceput să mă macine și mai repede. M-au tratat la Spitalul din Slatina Secția Medicală, din patul caruia va scriu acum “povestea mea’’. Apoi am ajuns la Institutul Marius Nasta, unde mi s-a spus că boala este de lunga durată dacă o tin sub control și nu fac efort. După ceva vreme am mers și la Institutul Parhon unde l-am întâlnit pe dl. Conf. Bădiu Corin care m-a sfătuit să merg din nou la Institutul M. Nasta, dar de data asta la dl. Prof. M. Miron Bogdan și dr. Bumbacea.
Aici destinul meu s-a schimbat!

După câteva internări acesti doi oameni cu suflet mare au hotărât că trebuie urgent să fac transplant dublu pulmonar. De aici a început greul…
M-am văzut ca în mijlocul unui ocean, singură și pierdută. Gândindu-mă ce să fac, cum să încep, cu cine să vorbesc, deodata în salonul în care eram am văzut pe masa o revista micuță. Am citit pe ea și deodata mi-a sărit în ochi Asociația Transplantaților din Romania și imediat am dat telefon… La celalalt capăt mi-a răspuns o voce blândă, dulce, amabilă – dna. dr. Amali Teodorescu, “…Ziua bună!”

Între timp, dna. dr. Teodorescu îmi făcuse cunoscute poveștile altor români transplantați, dintre care am vorbit cu mama unei fetițe dulci care acum nu mai e printre noi, la fel și ea fostă transplantată. Acea doamna, Adriana Radu mi-a lăsăt numărul ei de telefon și am ținut legătura. Adriana mi-a rămas prietenă!
Între timp am pierdut 3 evaluari pentru Viena astfel ajungând să apelez la “Salvează vieti” la dna Diana Isvoranu – fata cu suflet frumos. Sfătuită de ea am obținut banii pentru evaluare de la Minister și împreună cu dna dr. Lesnic de la DSP, au facut totul ca eu să ajung cu bine la Viena și înapoi acasă.

Numai că la Viena am trăit un coșmar “datorită” personalului medical de pe ambulanță. Cu chin cu vai am ajuns la spitalul AKH Viena după un drum de 12 ore pe o targă. Seara după evaluare medicul și asistenta au plecat și m-au lasat singură în cameră 2 ore având un atac de panică ce a generat și în frisoane. Când i-am intrebat de ce fac asta, cui mă lasă pentru că nu ma pot deplasa, doctorul mi-a răspuns că ei nu sunt babysitter și datoria lor e să ma ducă și să mă aducă. Ziua următoare la fel, m-au lăsat singură de la 8 pana la 11 și au mers la cumpărături în oraș. De la 11 pana la 4 dimineata, drum întins Viena- Slatina…. de am ajuns acasă zob. A doua zi m-am internat la Spitalul de Urgență și de atunci stau mai mult în spital decât acasă ……

Deoarece sunt dependentă de un aparat cu ajutorul caruia respir, aparat conectat la energie electrică, abia mai pot plăti curentul electric, ajungând la o reeșalonare de 380 ron pe lună dintr-un total de 5100 ron. Aparatul de oxigen nu l-am mai putut plati , taxa la firma de unde l-am luat a ajuns la o datorie de 1200 ron. Cu banii de mâncare și medicamente abia mă descurc, trebuie să platesc și însoțitoarea care sta cu mine în spital neputându-mă deplasa singură.

Pensia mea este de 450 ron și pentru însoțitor, de 540 ron pe care îi dau dnei care mă însoțește. Fiica mea are un salariu de 500 ron, din care plătește la banca 250 ron. Baiatul anul acesta a terminat liceul și e operat de pneumotorax- spontan la plămânul drept, muncește pe unde poate câte ceva mai ușor ca să aiba și el o haină și un ban de buzunar.

Asta este situația mea, o mama care și-a crescut copiii din pat, care nu le-a văzut niciodată diriginții, ci i-a auzit numai la telefon. Sunt o fiică care nu și-a văzut părintii de 9 ani, ci doar ii aud la telefon și mi se rupe sufletul când îl aud pe tatăl meu gemând de durere ca nu are aer (are aceeași boala ca mine). Am 14 ani de când zac între patru pereți și nu vad orașul decât din salvare.
Am nevoie de tot ajutorul din lume !
Va multumesc pentru că mi-ați citit povestea și va doresc să fiti sanatoși și mai mult…… să vă prețuiți sănătatea !

Ștefania “
Dr. Miron Bogdan, Dr. Bumbacea Dragos, Dr. Badiu, Dr. Stan, Dr. Prundeanu, Dr. Zaharia, Dr. Pirvu, Dr. Neda, aceștia sunt “ceata de medici” cu care Ștefania a pornit la drum să caute o alta carare a vieții sale. Sincere mulțumiri și apreciere! Sper să pot continua această poveste cu un final …..fericit, chiar îmi doresc.